-  Stimată Dancs Annamari, în primul rând „La Mulţi Ani !”.

 - Şi eu vă urez numai bine, dumneavoastră şi colectivului tânărului ziar „Mesagerul de Covasna”, cotidian ce arată foarte bine, iar după ce aţi scris atât de elogios despre mine, îl citesc zilnic.

 

 -  Bine faci, deoarece nu se ştie când mai apar referiri la tine.

 -  Într-adevăr, chiar zilele trecute am găsit un material  interesant despre un record  de „Guinness Book” – al Operei din Braşov – la care am contribuit şi eu puţin: anume „Gala de Crăciun”, realizată de  maestrul Cristian Mihăilescu, şi care a durat peste...şase ore fiind „Cel mai lung spectacol din lume!” Adică, cum zic  americanii -“Unbelievable”!!!

 

   - Într-adevăr. Revenind strict la tine, să spunem că ai avut o evoluţie explozivă în ultimii doi ani pentru publicul din România. Fanii din străinătate, mai ales cei din Ungaria, te cunoşteau şi te apreciau  mai demult. Cum s-a produs acest „miracol”?

 -  Chiar  s-a întâmplat o evoluţie explozivă în cariera mea. Cu toate ca apar pe scenă de 13 ani, pot să spun că ultima perioadă a fost una cu întâmplări importante:  lansarea unui album de operetă, am obţinut un premiu important la Festivalul „Cerbul de Aur”, apoi am semnat un contract cu cea mai mare Casa de discuri din România. Şi nu în ultimul rând, am lansat o melodie de muzică uşoară care  a ajuns repede hit, fiind  difuzată şi peste hotare, din Grecia până în... Rusia. 

 

                             

 

                                 Amintiri despre „Cerbul de Aur”

 

 - Festivalul „Cerbul de Aur” te-a propulsat rapid. Vorbeşte-ne, te rog, despre impactul  premiului obţinut.

 - Participarea la Festivalul „Cerbul de Aur” a constituit un pas foarte important în carieră. Aşa am devenit cunoscută şi apreciată în rândul publicului român, care m-a votat în număr mare, obţinând în final Premiul de Popularitate. Ceea ce reprezintă, după părerea mea, cea mai râvnită distincţie pentru un artist.

 

 - Exact. Noii tăi admiratori au înroşit telefoanele spre a te vota...

 - Nici chiar aşa, însă m-au votat oameni din toate regiunile ţării, nu numai ungurii m-au susţinut ca până odinioară. M-am bucurat că şi foarte mulţi români m-au aplaudat, incurajat, mi-au cerut autografe, spulberându-se o prejudecată. S-a  dovedit încă o dată că muzica bună are adepţi pretutindeni. Mulţi braşoveni, nu numai tineri, au venit la mine după concurs, spunându-mi că „Îs o fată de-a lor,  că de acum voi deveni o solistă  preferată”. Amintita ediţie a „Cerbului” va rămâne  o amintire foarte frumoasă, fiind o experienţă  interesantă, o dovadă de profesionalism şi perseverenţă, ajutându-mă să învăţ de la cei mai experimentaţi ca mine.

 

                                             Alte premii...

     - Ce alte premii importante  mai ai în palmares?

    - Aş spune că nu  sunt prea multe. Cred însă că aproape un deceniu şi jumătate petrecut pe scena muzicii uşoare reprezintă în sine un rezultat important pentru mine. Prima recunoaştere a fost o „Menţiune Specială” câştigată la Festivalul  Internaţional „Micul Prinţ”  în anul 1998. La prima Gală a decernării premiilor muzicale  din Transilvania in 2001  am fost laureată ca fiind „Cea mai populară cântăreaţă maghiară din Ardeal” . La Gala Radio Mix FM  în  2002  iarăşi am primit o distincţie.

 

  - Care ar fi, totuşi,  trofeul cel mai drag sufletului tău ?

  - Fără doar şi poate cel mai important rămâne Premiul de Popularitate  la  Festivalul „ Cerbul de Aur”- 2008.  Pe lângă aceste distincţii onorante, am  mai obţinut şi şase „Discuri de aur”.

 

 - Oho. Un palmares de invidiat pentru o solistă atât de tânără. Felicitări!

 - Mulţumesc.

 

 - Dragă Anamari, ştii cum sunt cititorii, mai ales cei tineri? Vor cât mai multe date biografice despre idolii lor. Deci...

 -   Da, ştiu. Aşadar, m-am născut la Sf. Gheorghe. Tatăl meu (cunoscutul muzician Dancs Arpi – n.n.) a fost o vreme profesor de muzică, iar mama - învăţătoare. Am un frate, Zsolt, care este şi inginerul meu de sunet. El şi tata sunt managerii mei. Alcătuim un team; suntem intr-o relaţie foarte bună, ceea ce în zilele noastre este, din nefericire, un fapt tot mai rar.  Managementul meu fiind în familie, mă simt în siguranţă, ferită de „ţepe”, răutăţi şi alte  situaţii neplăcute ce se regăsesc  frecvent în showbiz-ul actual.  Familia este cel mai puternic suport în viaţă.

 

 - Cum ai debutat?

 -  În copilărie, la vârsta de 9 ani  am început să cânt pe  o scenă muzică... populară, făcând parte din Ansamblul Folcloric al celui mai important Liceu din Sf. Gheorghe,  „Szekely Miko”. Abordarea muzicii uşoare a început, cum vă spuneam şi la început,  în urmă cu 13 ani. În acest răstimp am susţinut aproape 2.000 de concerte în România, Ungaria, Slovacia, Suedia, Olanda şi în Statele Unite ale Americii. Piesele mele au apărut pe 35 de compilaţii.  Am realizat nouă albume  solo  şi 17 videoclipuri, care au fost filmate în diferite locaţii din Croaţia,  Suedia, Veneţia,  SUA, Tunisia etc.

 

  - Impresionant. Studii?

  -  În  anul 2006 am absolvit  la Academia de Muzică din Cluj-Napoca, secţia canto. În anul următor am lansat un album cu selecţiuni din operetele renumiţilor compozitori  Emeric Kalman şi  Franz Lehar. Este un album care îmi este foarte drag, o bijuterie in colecţia mea.

 

  - Şi acum să trecem la lucruri şi mai...serioase: eşti căsătorită? Ai un prieten?

   - Nu sunt căsătorită. Încă. Am o frumoasă relaţie de dragoste ce ţine de doi ani,  dar prietenul meu nu activează din domeniul muzicii. Aşa e cel mai potrivit. Mă susţine, mă ajută  şi este un bărbat foarte întelegător.  Totul este O.K.

      - Ce fel de muzică  performezi, fiind absolventă de Conservator? Cât sunt de importante studiul, şcoala pentru un interpret de muzică (să-i zicem uşoară) azi în România? Unii solişti nici măcar nu ştiu... notele muzicale şi zic că sunt „vedete” ! Ce părere ai?

-   Eu am două vieţi pe scenă, aş spune două iubiri: una este muzica uşoară, datorită căreia am devenit la început cunoscută. Cealaltă este muzica clasică, lumea  cu parfum retro a operetelor şi a musicalurilor. Cei care mă cunosc ca o interpretă pop sunt foarte surprinşi să mă audă cântând şi bell-canto. Mirarea lor însă este  una agreabilă, fiind urmată de cele mai multe ori de complimente. Pentru mine a fost foarte important să am  o pregatire muzicală solidă, cu toate ca astăzi nimeni nu mai cere nici un atestat  sau vreo o diplomă când semnezi un contract cu o casa de dicuri sau cu un impresar. Totul e să ai succes!

-    

        -  S-a schimbat lumea?

   - Da.  Sunt multe celebrităţi pe piaţa muzicală internă şi externă care nu au cunostinţe muzicale, nici o voce prea grozavă: Şi, totuşi, sunt în topuri. Au însă în spate o adevărată industrie de promovare. Eu continui să cred că doar talentul, perseverenţa şi munca vin şi-ţi oferă până la urmă răsplata. Iar valorile adevărate nu dispar în culise. Însă e adevărat, că şi talentele trebuie să aibă mult noroc şi rabdare, să-şi astepte momentul potrivit pentru lansare.

 

    - Cu tine a fost la fel?

    - Pot spune că da. De-a lungul anilor nu m-am îngrijorat când şi cum voi fi cunoscută. Aşteptam  doar momentul şi un cântec potrivit, care să devină şlagăr, cu care să mă lansez. Şi această melodie după mulţi ani s-a născut  întâmplător. Nu regret nimic. Acum  sunt destul de pregătită  şi am încredere în mine. Şi cel mai important este  că pot să apreciez fiecare moment al succesului, pentru ca am urcat  cinstit „treptele” acelea imaginare, care trebuie parcurse, nu sărite,  pentru construirea unei cariere de lungă durată.

 

   -  Am constatat că în ultima vreme colaborezi tot mai des cu Opera din Braşov,  chiar şi cu Filarmoica. Cine a fost artizanul acestei performanţe ?

  - Începând cu concertul din Sf. Gheorghe cu ocazia „Zilelor oraşului”, am inceput o colaborare care mă onorează  cu Opera Braşov. Directorul-general, maestrul Cristian Mihăilescu, a devenit mentorul meu şi ţin ca şi pe această  cale să-i  mulţumesc din inimă. De la acest pedagog strălucit, profesor universitar dr. la Conservatorul din Bucureşti, un regizor de marcă,  am învăţat foarte multe: mişcare scenică,  atitudine, cum să cânt cu o orchestră simfonică, să am un comportament adecvat în faţa reflectoarelor. Aşadar, disciplină  şi umilinţă artistică. În acest an am fost onorată de mai multe ori să apar în spectacolele Operei din Braşov, iar din câteva operete si musicaluri  am imprimat recent şi un DVD.

                                        O vedetă fără fiţe

 

   -  Cum te-ai descrie: eşti o fiinţă mofturoasă, prietenoasă, capricioasă?

   - Încerc să trăiesc cât mai normal. N-am „fiţe de vedetă” şi nici nu voi ceda capriciilor. De la mama  am învăţat că a rosti un cuvânt frumos nu costă nimic. Sunt o fire pozitivă şi încerc să-mi trăiesc viata cât mai frumos, optimist, echilibrat. Filozofia mea este „Live your life”, fiecare moment trebuie trăit şi apreciat. Când  am timp liber încerc să fac cât mai mult sport (fitness, alergare), ceea ce mă ţine in formă, atât fizic cât  şi mental.

 

  - Ce zodie eşti? Crezi în aşa ceva?

   - Zodia mea este „Pesti”, o zodie care mă reprezintă. Multe lucruri caracteristice  acestui interval nativ se regăsesc  în personalitate mea. Însă nu cred in horoscopul cotidian.  Oamenii din aceeaşi zodie nu pot avea toţi o zi asemănătoare.

 

  - Ce fel de muzica ascultaţi?  Ce solişti şi trupe îţi plac?

   - Ascult multă muzică de diverse genuri: de la clasici până la  ritmuri de club. Însă cel mai mult îmi plac cântecele bine articulate, piesele care au o linie melodică şi se pot fredona. Dintre artiştii celebri îi apreciez foarte mult pe Anastacia, Celine Dion, Whitney Houston,  Aerosmith, iar dintre romani îmi plac mult Holograf, Horia Brenciu şi Andra.

 

   - Cum a fost anul 2009  pentru tine?

   - Plin de eventimente plăcute. Am avut multe realizări. Piesa „Live Your Life” a fost difuzată pe toate posturile naţionale de radio (Kiss FM, Radio ZU, One FM, Vibe FM etc.)  şi tot această melodie mi-a deschis porţile succesului internaţional . Am semnat un contract cu cea mai mare casă de discuri din ţară (Cat Music/Media Services). Am filmat un nou videoclip, care s-a difuzat pe toate posturile de specialitate. Şi nu in ultimul rând, am sustinut multe concerte in Romania şi am efectuat al cincelea turneu in Suedia.

    Mă simt împlinită şi cred că 2009 mi-a adus foarte multe daruri. E drept că am muncit foarte mult pentru  acest succese, iar când munca este răsplătită, atunci nu  mai simţi  oboseala, nu mai contează câte nopţi n-ai dormit, fiind pe drumuri.  Şi pentru că presimt că discuţia noastră se apropie de sfârşit, vă rog să publicaţi pentru fani adresa SITE-ului meu: www.dancsannamari.com

 

    -   Cum a început 2010 ?

- Cu ...renunţarea anul acesta la Eurovision! Cu toate că avem deja o piesă nouă cu care aş fi putut să mă înscriu la concurs, am decis, totuşi, să nu mă mai implic, deoarece agenda mea este deja supraîncărcată: efectuez un turneu de 50 de spectacole  până la sfârşitul lunii februarie. În zilele libere am repetiţii la Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” din Bucuresti, unde mi s-au oferit trei roluri importante în „Văduva veselă”, „Contesa Maritza” şi „Sylvia”. Iar finele lunii  martie mă va găsi în Canada, tot într-un turneu. Deci, sunt semne bune la început de an ...

 

 Apărut în cotidianul „MESAGERUL DE COVASNA” în 26 ian. 2010)                               Horia C. Deliu